UN SEMNAL DE ALARMA

In momentul in care m-am trezit in legatura cu ce se intampla pe planeta noastra, si asta s-a intamplat dupa august 2012, m-am intrebat ce am facut toata viata mea, atat de implicata in educatie, etc. de nu mi-a ajuns nimic la ureche.

Dupa socul initial, am incepand sa ma informez.

Deseori am avut nopti in care mi-a fost greu sa adorm din cauza a ceea ce citeam sau vizionam pe Internet legat de mediu.

Am devenit prezenta si la faptul ca erau multe asociatii, organizatii, personalitati, grupuri de oameni care se preocupau de a comunica, fiecare in felul lui, despre ce se intampla si despre starea planetei noastre. De la cei cu cele mai sumbre preziceri si cei mai optimisti la cei mai cinici sau, pur si simplu la cei a caror abordare poate evoca existenta de probleme mentale.

In confuzia generata de diversele moduri de a privi, mi-am gasit linistea in vorbele lui Guy McPherson, un om de stiinta American, profesor emeritus de resurse naturale si biologie evolutionista de la Universitatea din Arizona, care desi vorbeste despre faptul ca “zilele noastre sunt numarate” (Our days are numbered), in cartea sa ‘Nature Bats Last” mesajul cel mai puternic este acela de a urma cu pasiune o viata de excelenta (Passionatelly pursue a life of excellence).

Exact pe felia mea: o viata vie, in acest moment, acum!

Nu stiu cine are dreptate si cine nu, nu stiu ce interese sunt la mijloc si ce nu, dar cum prefer sa gandesc pentru mine insami, si sa imi asum responsabilitatea pentru mine si viata mea, bunul simt imi spune ca de unde tot iei si nu pui nimic la loc nu poate sa dureze la nesfarsit. De asemenea, natura ne arata ca totul se petrece in cicluri si nu exista crestere economica la nesfarsit!

wnm1

Avertismentul adresat umanității în 1992

de comunitatea mondială a oamenilor de știință

Declarația oamenilor de știință

Avertismentul adresat umanității de comunitatea mondială a oamenilor de știință (1992)

În noiembrie 1992, aproape 1.700 dintre cei mai renumiți oameni de știință ai lumii, dintre care majoritatea sunt laureați ai premiului Nobel pentru știință, au lansat apelul care urmează. Avertismentul adresat umanității de către comunitatea mondială a oamenilor de știință a fost redactat și promovat de regretatul Henry Kendall, fost președinte al comitetului director al Uniunii Oamenilor de Știință Implicați (Union of Concerned Scientists).

 

INTRODUCERE

Ființele umane și mediul natural se află pe o traiectorie de coliziune. Activitățile omului provoacă neajunsuri grave și, deseori, ireversibile asupra mediului și asupra unor resurse esențiale. Dacă nu sunt ținute sub control, multe dintre obiceiurile noastre de zi cu zi periclitează viitorul pe care ni-l dorim pentru societatea umană, pentru vegetația și fauna planetei, putând afecta lumea în care trăim în așa măsură, încât aceasta să devină incapabilă să susțină în continuare viața așa cum o știm. Este nevoie urgentă de schimbări fundamentale pentru a evita ciocnirea catastrofală spre care ne îndreptăm în prezent.

 

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

 Presiunea exercitată asupra mediului a atins cote critice:

 

Atmosfera

Subțierea păturii de ozon din stratosferă ne expune la o creștere a radiației ultraviolete la suprafața Pământului, care poate fi nocivă sau chiar letală pentru multe forme de viață. Poluarea aerului la nivelul solului și precipitațiile acide afectează deja sănătatea oamenilor, pădurile și culturile agricole.

 

Resursele de apă

Exploatarea necugetată a pânzei de apă freatică pune în pericol producția de hrană/alimente și alte sisteme esențiale traiului uman. Solicitarea excesivă la care sunt supuse apele de suprafață a dus la situații de penurie gravă în aproape 80 de țări care reunesc aproximativ 40% din populația globului. Poluarea râurilor, a lacurilor, a panzelor de apa freatica, reduce și mai mult resursele.

 

Oceanele

 Acțiunea distructivă asupra oceanelor a atins și ea un nivel îngrijorător, mai ales în regiunile de coastă care generează majoritatea producției de pește la nivel mondial. Nivelul total actual al capturii marine a atins sau a depășit nivelul maxim sustenabil estimat al producției. Unele zone de pescuit dau deja semne de colaps. Râurile care transportă cantități mari de sol erodat în mări, duc cu ele și deșeuri industriale, municipale, agricole sau zootehnice, dintre care unele sunt toxice.

 

Solul

Scăderea productivității solului care determină abandonarea pe scară largă a zonelor agricole, este o consecință foarte răspândită a practicilor agricole și zootehnice actuale. Din 1945, 11% din zonele acoperite de vegetație ale Pământului suferă un proces de continuă degradare – aceasta reprezentând în total o suprafață mai mare decât cea a teritoriilor reunite ale Indiei și Chinei – iar producția de alimente per capita este în scădere în multe regiuni ale lumii.

 

Pădurile

Pădurile tropicale umede, cât și pădurile tropicale și temperate uscate sunt distruse cu rapiditate. În acest ritm, unele tipuri esențiale de păduri vor dispărea în câțiva ani, iar o mare parte din pădurea tropicală umedă va fi distrusă până la sfârșitul secolului viitor. Odată cu ele vor dispărea și un mare număr de specii de plante și animale.

 

Speciile de viețuitoare

Dispariția ireversibilă a unor specii, care până în 2100 ar putea atinge o treime din totalul speciilor care trăiesc azi pe Pământ, este extrem de gravă. Odată cu ele, pierdem potențiatul lor de a furniza beneficii pentru sănătate și în alte domenii, cât și contribuția pe care o are diversitatea genetică a formelor de viață la soliditatea sistemelor biologice ale planetei și la inegalabila ei frumusețe. O mare parte din aceste distrugeri sunt ireversibile într-un interval de mai multe secole, sau permanent. Există și alte procese care reprezintă amenințări suplimentare. Nivelul tot mai ridicat al gazelor atmosferice produse de activitățile umane, printre care dioxidul de carbon emis prin arderea combustibililor fosili și în urma despăduririlor, poate determina schimbări climatice la scară globală. Previziunile privind încălzirea globală sunt încă nesigure – însă potențialele riscuri sunt majore. Intervenția noastră masivă în rețeaua interdependentă a vieții de pe Pământ, împreună cu pagubele aduse mediului înconjurător prin despăduriri, dispariția speciilor și schimbarea climei – ar putea declanșa efecte negative la scară largă, inclusiv prăbușiri neprevăzute ale unor sisteme biologice esențiale, ale căror interacțiuni și dinamici sunt încă prea puțin înțelese. Nesiguranța cu privire la amploarea acestor efecte nu poate deveni o scuză pentru a ne complace în această situație sau a evita să ne confruntăm cu realitatea care ne amenință.

 

Populatia

Pământul este limitat. Capacitatea sa de a absorbi deșeurile și apele reziduale otrivite este, și ea, limitată. Capacitatea sa de a susține un număr tot mai mare de oameni este limitată. Iar noi ne apropiem cu viteză de limitele Pământului. Practicile economice actuale care dăunează mediului, atât în țări dezvoltate, cât și în țări subdezvoltate, nu pot continua fără riscul ca unele sisteme globale de importanță vitală să fie perturbate iremediabil.

Presiunea exercitată de creșterea nestăvilită a populației, solicită mediul natural într-un mod care poate sufoca/copleși/anihila orice eforturi de atingere a unui viitor sustenabil. Dacă este să oprim distrugerea mediului, atunci trebuie să acceptăm nevoia de a limita această creștere. O estimare a Băncii Mondiale indică faptul că populația lumii nu se va stabiliza la mai puțin de 12,4 miliarde, iar Națiunile Unite concluzionează că totalul final ar putea ajunge la 14 miliarde, ceea ce reprezintă aproape o triplare a nivelului de azi, de 5,4 miliarde. Cu toate acestea, chiar în acest moment, o persoană din cinci trăiește în completă sărăcie, fără hrană suficientă, iar una din zece suferă de malnutriție severă.

Nu mai avem decât unul sau două decenii înainte de a pierde șansa de a răspunde amenințărilor cu care ne confruntăm și înainte ca perspectivele umanității să se reducă drastic.

 

AVERTISMENT

Subsemnații, membri de prestigiu ai comunității științifice mondiale, lansăm prin prezenta declarație un avertisment către umanitate cu privire la ce ne așteaptă. Este nevoie de o schimbare majoră a modului în care administrăm Pământul și viața de pe el, pentru a evita suferința de proporții a umanității și mutilarea iremediabilă a căminului nostru pe această planetă.

 

CE TREBUIE SĂ FACEM

* Trebuie abordate simultan cinci domenii care sunt interdependente:

* Trebuie să controlăm activitățile cu impact negativ asupra mediului și să protejăm integritatea ecosistemelor de care depindem ca specie umană.

* Trebuie, de exemplu, să ne limităm dependența de combustibilii folisi și să ne orientăm spre surse de energie mai puțin dăunătoare și reînnoibile, pentru a putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea aerului și a apei.

* Trebuie abordată cu prioritate dezvoltarea surselor de energie adaptate nevoilor statelor din Lumea a Treia – la scară mică și relativ ușor de implementat.

* Trebuie să oprim

  • despădurirea,
  • otrăvirea și pierderea suprafețelor de pământ agricol,
  • dispariția speciilor de plante și animale terestre și maritime.

* Trebuie să gestionăm mai eficient resursele esențiale pentru bunăstarea ființelor umane.

* Trebuie să acordăm prioritate maximă utilizării eficiente ale

  • energiei,
  • apei și
  • altor resurse, inclusiv extinderea conservării energiei și recilării.

* Trebuie să oprim creșterea populației. Acest lucru va fi posibil doar dacă toate națiunile recunosc faptul că este nevoie de o îmbunătățire a condițiilor de trai, sociale și economice, și de adoptarea unor măsuri de planificare familială eficiente și voluntare.

* Trebuie să reducem și, treptat, să eliminăm sărăcia. Trebuie să asigurăm egalitatea sexelor și să le asigurăm femeilor controlul asupra propriilor decizii privind sarcina.

 

STATELE  DEZVOLTATE  TREBUIE  SĂ  IA  ACȚIUNE  ACUM

Astăzi, statele dezvoltate sunt cele mai mari surse de poluare din lume. Acestea trebuie să își reducă drastic supraconsumul pentru a putea slăbi presiunea exercitată asupra resurselor și asupra mediului înconjurător.

Statele dezvoltate au obligația de a acorda sprijin și ajutor statelor în dezvoltare, deoarece doar națiunile dezvoltate dețin resursele financiare și capacitatea tehnică necesare în acest scop.

A lua acțiune ca urmare a recunoașterii acestei situații de fapt, nu este altruism, ci un interes personal luminat: indiferent de gradul de industrializare, suntem toți în aceeași barcă de salvare.

Nicio națiune nu poate scăpa de efectele distrugerii sistemelor biolgice ale planetei. Nicio națiune nu poate scăpa de amenințarea conflictelor ce vor izbucni în urma scăderii/împuținării resurselor.

Deasemenea, instabilitatea mediului și cea economică vor determina fenomene migratorii de masă, cu consecințe incalculabile asupra statelor dezvoltate și asupra celor în dezvoltare, deopotrivă.

Țările în dezvoltare trebuie să înțeleagă că impactul negativ asupra mediului este una dintre cele mai grave amenințări cu care se confruntă, și că încercările lor de a reduce acest impact vor fi insuficiente cât timp nu este controlat nivelul populației.

Cel mai mare pericol este ca acestea vor deveni prinse în spirale de declin al mediului înconjuător, de sărăcie și de nemulțumire a populației, care vor duce la colapsul societății, economiei și mediului.

Succesul acestor măsuri aplicate la nivel global va duce a la o reducere dramatica a violenței și a conflictelor.

Resursele care sunt acum alocate pregătirii și desfășurării războaielor – care se ridică la peste 1.000 de miliarde de dolari SUA anual – vor fi extrem de necesare în noile activități și ar trebui reorientate către noile provocări.

 

Este nevoie de o nouă etică –

de o nouă atitudine de asumare a responsabilității

pe care o avem față de propria bunăstare și față de bunăstarea vieții pe Pământ.

Trebuie să recunoaștem capacitatea limitată a planetei de a ne asigura condițiile necesare vieții.

Trebuie să îi recunoaștem fragilitatea. Trebuie să nu mai permitem să fie devastată. Această etică trebuie să inspire o mișcare de proporții prin care liderii, guvernele și populațiile care rezistă la schimbare să fie convinși să pună în aplicare măsurile necesare.

Oamenii de știință care lansează acest avertisment speră că mesajul lor va ajunge și va atinge oamenii de pretutindeni.

Avem nevoie de ajutor de la cât mai mulți.

Avem nevoie de ajutorul comunității mondiale ale oamenilor de știință – din domeniul științelor naturii, social, economic și politic.

Avem nevoie de ajutorul liderilor internaționali din domeniul industrial și al afacerilor.

Avem nevoie de ajutorul liderilor religioși ai lumii.

Avem nevoie de ajutorul oamenilor din întreaga lume.”

SURSĂ: http://www.ucsusa.org/about/1992-world-scientists.html#.VSOuBvmUd8E

 

mustard

Acest avertisment este scris clar, concis, este bine structurat si are – pentru mine – un ton ferm, as zice indraznet, fara sa se vrea a fi alarmist.

In acel an, cand a fost facut, mi se nascuse al treilea copil! Habar nu aveam ce se intampla in jurul meu.

Un lucru, insa, am putut sa vad din perspectiva pregatirii mele: “They missed the point”! sau, nu au reusit sa identifice si sa se adreseze celor responsabili pentru situatie: noi, fiecare in parte!

Putem tine cont de avertisment si, suflecandu-ne manecile fiecare responsabil de tot ce este, sa luam actiune – acum!

Primul pas: auto-educare si auto-informare dintr-un “interes personal iluminat”!

connie_semnatura_simpla