Legenda Nodului Gordian

 

Nodul GordianSunt prezentă că folosesc acest termen destul de des când vreau să elucidez ceva, și observ că în fundal am gândul că oamenii chiar știu ce vreau să spun.

Desigur, ar fi cazul să încetez să mai presupun – poate oamenii nu au nici o reacție nu pentru că știu ce vreau să spun, ci pentru că nu doresc să pară ignoranți.

Deși reverberează de undeva, din trecutul meu, acest “Nod Gordian”, abia astăzi am avut claritatea intenției de a-mi reaminti, de fapt, de unde vine, și chiar am făcut-o.

Povestea spune că, în anul 333 înaintea erei noastre, Alexandru cel Mare, la vârsta de 23 de ani, a invadat Asia Minor și a ajuns într-un oraș chemat Gordium. Deși neînvins, nu avusese nici o victorie decisivă, și avea nevoie de un semn prevestitor pentru ce avea să urmeze și care ar fi putut să dovedească trupelor lui și dușmanilor lui că rezultatul final avea să fie “cucerirea întregii lumi”.

În Gordium, lângă Templul lui Zeus, era un car, care fusese pus acolo de regele Phrygia în urmă cu 100 de ani. Stinghiile acestui car erau legate într-un nod complex, nod ale cărui capete erau ascunse în interior.

Legenda spunea că oricine ar fi reușit să desfacă nodul ar fi putut cuceri tot pământul de la Răsărit.

La Răsărit, bogatul centru al lumii civilizate, se afla Regatul Persiei, unde domnea Darius al III-lea.

Ajungând la Gordium, era de neimaginat ca impetuosul și tânărul Alexandru să nu încerce să desfacă legendarul Nod Gordian.

Generalii i s-au strâns în jur în timp ce el încerca deja de câteva minute să desfacă nodul. Nereușind, Alexandru l-a întrebat pe Aristander, clarvăzătorul lui, dacă era important modul în care trebuia desfăcut și, deoarece Aristander nu i-a putut da un răspuns concluziv, Alexandru a tăiat nodul cu sabia.

În noaptea aceea a urmat o furtună puternică, cu descărcări electrice, pe care Aristander a proclamat-o ca fiind aprobarea lui Dumnezeu pentru Campania lui Alexandru cel Mare.

Alexandru cel Mare l-a învins pe Darius al III-lea și a cucerit întreaga lume cunoscută atunci, el rămânând în Istoria Umanității ca fiind cel mai de succes general.

Ce înseamnă să tai Nodul Gordian?

Pentru mine înseamnă:

  • gândire nonlineară;
  • accesarea minții nonconștiente;
  • gândire “out of the box”;
  • gândire necondiționată de nimic din ce a fost și ce este;
  • validarea geniului din noi, în acțiune;
  • exercitarea libertății în a folosi procesul cognitiv în folosul nostru;
  • acceptarea posibilității de transformări neimaginate în evoluția gândirii pentru binele umanității, și tot ce este pozitiv și benefic…

Începând cu o mare epifanie în toamna lui 2013 referitoare la propria-mi ignoranță vis-a-vis de situația noastră ca specie pe planetă, am descoperit că au existat, și există în lume oameni care au abilitatea “unirii punctelor”, sintezei informației dincolo de “titluri”, separării umpluturii de realitățile îngropate în cuvinte nebolduite de media, care au știut și știu să pună împreună toate informațiile și să vadă un alt scenariu care se întâmplă paralel cu iluzia cu care ne-am autohipnotizat din lipsă de discernământ.

Lipsa de discernământ a fost identificată și demascată de-a lungul mileniilor de marii gânditori ai speciei căreia îi aparținem. Doar că am transformat, din ignoranță, descoperirile lor în curente, religii, ideologii și tot felul de structuri sau construcții mentale… transformând ceva viu în ceva mort.

Am auzit spus, undeva, zilele astea: dacă iei în mâini un căuș de apă dintr-un râu, apa din mâinile tale nu mai reprezintă râul.

Pentru mulți care “văd” și nu reușesc să ajungă la cei care nu “văd” este incredibil de dureros. Pentru mine, reacția de genul durerii la lipsă de ascultare, de “surzenie” a semenilor noștri nu funcționează și, da, știu că este automată; reacția de durere aparține structurilor încătușătoare, identității.

Nu înseamnă nimic. Dacă îți asumi responsabilitatea pentru ce este, pentru ce am creat, nu plângi!

Din perspectiva din care am binecuvântarea să pot să mă uit, revoluția de trezire începe cu asumarea ei, de fiecare individ în parte. Și nu ca ceva care trebuie făcut, ci ca ceva care poate fi ales.

Michael Ruppert spune că ce ne poate salva ca specie este “o revoluție care ia loc în sufletul și mintea umană”.

Thomas Jefferson – unul din președinții Statelor Unite – citat de Michael Ruppert, ar fi spus că: “noi avem nevoie de o revoluție în fiecare generație dacă vrem să fim pregătiți să păstrăm vitalitatea, libertatea, aruncând nimic altceva decât ce “ținem” în cap (what you hold in your head).

Ce ținem în cap?

  • Structuri de gândire care duc la extincție, cuplate cu:
  • Refuzul de a te uita! Refuzul de a te instrui;
  • Conceptul de nemurire, care duce la “odihnă” și indulgența față de propriile chefuri în prezent;
  • Orizonturi de gândire mici.

Imposibilul nu există decât dacă îl gândești.

Adevărata revoluție este să te uiți cum gândești și să renunți să ai dreptate că tu ești buricul pământului și că dacă lucrurile nu merg în jur este din cauza altora.

Tu ești acel “altul”!

You can WAKE UP! …….

Dacă vrei!

Când?

Nu este decât un moment: ACUM!