Somnambuli prin viață… de la atâta poluare mentală

sleepwalker 9Ecologie mentală? De ce ar fi nevoie de ‘ecologie mentală’?

Ecologie mentală? Nu am creat eu această expresie, această distincție, dar îmi aduc aminte când am auzit-o pentru prima dată. Am avut o experiență de sobrietate, de claritate și, în același timp, investită de putere. Îmi aduc aminte deși era în urmă cu vreo 30 de ani. Mi-a fost clar că aveam de-a face cu ceva ieșit din comun de valoros.

Focusul oamenilor nu este pe ce contează, și nu știu asta.
Nici nu au cum să știe că nu au focusul pe ce contează.
Pentru a ști, ține de a te întâlni cu cineva care știe și, cumva, te trezești.
Acum, oriunde mă uit, oameni cu un cuvânt de spus, recunoscuți, spun același lucru, doar că nu îl cheamă ‘ecologie mentală’.

Eu nu mai mănânc carne, nu mai beau lapte sau vreun derivat al lui.
De mai mulți ani am tot cochetat cu idea, din motive diferite, dar niciodată nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat de când am devenit Why Not Me și am început să mă educ.
Lovitura capitală a fost dată de filmul Earthlings și întărită de cartea Eating Animals de Jonathan Safran Foer.
Conștiința mea s-a trezit referitor la acest fapt și gata, fără efort, nu mă ating de produse animale. Motivele? Sunt multe. De-ajuns să începi să te informezi.

Alocați-vă o oră din viață și uitați-vă la Earthlings.
Personal, nu am putut urmări unele scene. Poate voi o să puteți.

Ce face filmul?
Dă la o parte ceața densă de inconștiență și poți gândi pentru tine, dacă ai norocul. Reușește să penetreze prin amorțire, inconștiență, indiferență indusă, condiționare și te atinge; face curățenie mentală… și, Doamne, cât gunoi găsești!

În cartea lui Foer, carte în care, aproximativ un sfert din ea, la sfârșit, reprezintă documentația din care și-a luat informațiile, să nu mai vorbim de experiențele personale, în teren, este relatat un incident care are legătura cu titlul acestui articol: ecologie mentală.

În 1995, în Statele Unite, a avut loc ceea ce a rămas până acum cel mai mare dezastru ecologic de genul lui (spune autorul) și de două ori mai mare decât cunoscutul episod Exxon Valdez care se întâmplase cu 6 ani înainte.
Smithfield, o corporație care crește animale pentru carne, a deversat mai mult de 20 de milioane de ‘gallons’ (unitate de măsură, care, în funcție de ce material măsoară, pot fi între 239 și 276 gallons într-o tonă) în New River, în Carolina de Nord.
Guvernul American a acuzat corporația pentru inimaginabila aruncare ilegală a deșeurilor provenite din excremente și penalizat cu 7000 de violări ale Clean Water Act.

Cum a reacționat publicul?
‘În general facem un pic de zgomot când poluarea atinge dimensiuni aproape biblice’, zice Foer, corporația zice “oops” (scuze!) iar noi continuăm să mâncăm animalele produse în fabricile de animale ale corporației (factory farms).
Ca urmare a acestui incident, Smithfield a trecut de pe locul șapte… pe locul întâi, ca cel mai mare producător de carne din State.

Modul nostru prezent de a mânca, banii pe care îi dăm pe acea mâncare acestor corporații, menține în existență cele mai rele, inimaginabile practici.

Tu, eu, noi, fiecare în casa lui, cu el însuși, prin somnambulismul comportamentului nostru individual, comitem toate crimele împotriva naturii, și în cele din urmă împotriva noastră.

Nu ieși în stradă să arăți pumnul și să țipi!
Informează-te și încetează să mai fii cauză pentru abominațiile care se întâmplă în numele tău. Evident, dacă vrei!

Când lucrurile vor ieși de sub control, este posibil ca atrocitățile să se declanșeze împotriva masei de somnambuli. Oricum suntem somnambuli, or să spună cei mai treji, care sunt și ei amenintați cu extincția, chiar dacă fac bani pe seama somnambulilor (a noastră), așa că de ce să nu luăm locul animalelor la exterminare?
Cine i-ar putea condamna?

Și nu frica trebuie să te motiveze.
Când auzi, când te instruiești, și … vrei, poți să începi să faci curățenie mentală, care duce la acțiuni corelate cu integritate și responsabilitate, și începi cu tine.
Ieși din turmă și începi să trăiești doar punându-ți întrebarea:
Why Not Me?

Acest articol nu reprezintă un atac personal la adresa nimănui.
El reprezintă, mai degrabă, o conversație cu TINE, cel de dedesubtul poluării mentale, poluare care a plouat pe noi toți la fel, cu scopul ca TU să afli că poți să te speli de ea.

Dacă articolul te-a sprijinit să te scuturi un pic, poate chiar să te trezești, dă-l mai departe, poate mai sunt oameni gata să audă.

Connie Larkin