“Ceilalți vor face!” (din înțelepciunea umanității)

Mr._burns_excellentAm prostul obicei să nu notez sursele de unde îmi vin inspirațiile.
Mă gândesc că este de-ajuns să spun că nu îmi aparțin, totuși…

Un personaj dat afară din politică pentru interesul lui pentru mediu, în Statele Unite, a spus că: “dacă opt oameni de știință spun că încălzirea globală se datorează interferenței umane cu natura, și doi spun că nu, îi credem pe cei doi. Mai mult, în cazul în care nu avem doi care să spună că “nu”, îi căutăm!”

Ce amuzant!

Parcă îl aud pe Don Juan al lui Castaneda râzând cu poftă de prostia mecanismului care ne “mănâncă”, cât de absenți suntem să nu observăm asta, continuând să ne comportăm ca niște idioți (evident, cei care o fac! :)).

PUNCT FĂCUT: atenția oamenilor neprezenți este întotdeauna pentru critică și imposibilitate. Nu crezi? Scrie-ți gândurile într-o zi!

* * *

În dimineața asta citeam din studiul despre Bhagavad Gita scris de Shri Dayananda Saraswati și am dat peste o poveste drăguță.

Povestea urma o afirmație care spunea că: “sunt oameni care sunt doar pentru ei, pentru simțurile lor, și că orice dai acestor oameni este irosit (pagina 417/418, volumul I). Acești oameni își irosesc viața și trăiesc fără scop, mișcându-se în inerție, fără ancoră și fără rădăcini. Profunzimea și înțelegerea pe care o ființă umană se presupune că o are, nu este prezentă la ei.

Și o altă afirmație care spunea că: “a gândi că a nu face ceea ce ar trebui să faci, ‘ordinea’ nu va fi deranjată, nu este cuvenit; a gândi că ‘ordinea’ nu va fi deranjată, dacă tu nu faci ceea ce ar trebui să faci, nu funcționează, după cum o demonstrează povestea următoare:

Era odată un rege care credea că toți supușii lui erau oameni extraordinari, dar primul lui ministru, un om foarte inteligent, nu era de acord cu el.

El știa, deși se putea spune că regatul lor era unul bun, că mai erau și ceva hoți în el. Pur și simplu nu putea fi adevărat că reușiseră să îi prindă pe toți. Trebuie că mai era vreun hoț, cât de mic, printre ei, chiar dacă fura din propriile buzunare.

Știind asta, primul ministru nu putea fi de acord cu regele, și anume, că fiecare cetățean era corect.

Ca să demonstreze cine avea dreptate, regele sau el, ministrul a ridicat un mare vas, cu o scară până la marginea lui. A declarat, apoi, o ordonanță, prin care se stipula că fiecare cetățean trebuia să pună în acel vas o jumătate de litru de lapte.

Respectuoși, oamenii s-au aliniat imediat să pună laptele în vas.

După ce toți și-au făcut datoria, primul ministru i-a spus regelui: hai să mergem să vedem dacă laptele din vas este pur sau dacă are ceva apă în el.

Ce au găsit nu a fost lapte pur, nici lapte îndoit cu apă, ci doar apă, apă fără nici o urmă de lapte.

Regele l-a întrebat pe ministru dacă a cerut, cumva, oamenilor, să pună apă în loc de lapte, iar ministrul a confirmat că le ceruse să pună lapte.

Atunci, a spus regele, cum se poate să fie doar apă?

Ministrul a explicat regelui că fiecare persoană, crezând că apa lui/ei nu va face diferența în atât de mult lapte, a optat să nu pună lapte.

Punct FĂCUT: dacă tu consideri că nu este nevoie ca tu să faci ceva din ce trebuie făcut pentru că o vor face ceilalți, și dacă asta este gândirea tuturor celorlalți, totul se oprește.

Iar dacă o singură persoană face ce este necesar să fie făcut, cel care nu face nimic ci doar beneficiază de pe urma celui care face, devine un hoț!

Ecologia întotdeauna începe cu TINE!

Ce mi se pare fascinant este că în urmă cu milenii exista acest raționament!

Putem spune că am evoluat sau involuat de atunci?!

Ontologic, mă gândesc că am involuat la stadiul în care purtăm bâte, avem piei de animale pe noi, mâncăm carne crudă și scoatem sunete incoerente, comparat cu înțelepciunea mileniilor trecute.

Ha, Ha, Ha!

Ce mă distrez!

Cine are urechi de auzit să audă!