Dacă vreau ca viața mea să aibă cât de cât valoare

În Tel Aviv, cu peste treizeci de ani în urmă, într-un insight pe care l-am avut participând în cursurile create de Werner Erhard, am văzut că “dacă vreau ca viața mea să facă doi bani” (asta a fost exprimarea în claritatea acelui insight), “trebuie să mi-o dăruiesc în serviciul umanității”.

Nu există nici o logică pentru gândul venit sub formă de concluzie, și nici nu mă interesează să fac vreo “analiză”. Nu m-aș gândi niciodată să analizez o trăire sau o intuiție. Nu a fost un ordin, a fost ceva de calitatea inexorabilă a unui verdict ancorat în “adevăr”! Am “știut” cu toată ființa mea autenticitatea și validitatea acelui mesaj pentru mine.

Ce-ar fi ca, în loc să fim în competiție unii cu alții, să ne uităm cum putem contribui unii altora? Nu există emoție care să depășească ce simți când îți pasă de cineva.

Eu mă simt și mă declar, în același timp, o vizionară. Indiferent cum pare să fie “realitatea”, jocul jucat pe planeta noastră este jocul evoluției.

Cine suntem, suntem frumoși dincolo de orice imaginație, ca fata din videoclipul de mai jos, ca Sir Nicholas Winton și ca mii și mii și alte mii de oameni de pe pământ, care exprimă în acțiune cel mai înalt dar pe care îl avem cu toții: umanitate, dragoste și apreciere pentru ființa umană.

Începe cu tine! Ție să îți pese întâi.
Ușor, nu?