Cât de prost poți să fii?

Întrebarea aceasta mi-a venit fără a avea pe cineva anume în minte, ci doar ca o expresie de minunare.

În primăvara acestui an am fost în Florența, după mulți ani. M-am dus să vizitez niște prieteni vechi. Îmi era dor de atmosfera, mâncarea, muzica, arta, de tot ce ține de acel loc. Am stat în Prato, un orășel din apropierea Florenței. În calitate de turist, obișnuiești să te uiți în jur mai mult decât localnicii, observi mai multe. Așa se face că am observat că oamenii nu se uitau la cer.
Albastrul strălucitor și vesel al cerului toscan nu era acolo. În loc, era o ceață lăptoasă, cât vedeai cu ochii. M-am întrebat ce era în neregulă cu noi, oamenii.

Florence

În august, am fost la Rotterdam, în Olanda, ca să particip la un eveniment, ca speaker.
Peste tot puteai să observi curățenia și “funcționalitatea” specifice imaginii pe care o avem despre olandezi. Când m-am trezit într-o dimineață și m-am uitat pe fereastra camerei mele de hotel, am văzut cerul deasupra Olandei: o ceață lăptoasă cauzată de urme late care traversau cerul în mod aproape “sistematic”.

Rotterdam

În septembrie, am fost, pentru prima dată, în Kuala Lumpur, … în Malaiezia. Chiar și acum, când scriu, aud în capul meu cântecelul de la o reclamă cunoscută: “Malaysia, truly Asia” (Malaiezia, cu adevărat Asia). Am rugat un șofer de taxi să mă ducă la un templu budist. Cineva îmi spusese că exista un templu pe un deal, undeva în oraș. Când am ajuns acolo, de afară, părea o operă de artă; în interior, era o sală imensă cu mese, scaune puse unul peste altul, și o scenă. Arăta ca o sală de Bingo.

Din a doua atracție de pe listă, “cartierul chinezesc”, am ieșit la fel de repede cum am intrat. Era doar o stradă scurtă, cu tarabe pline cu chinezării. Mi-a atras atenția faptul că erau foarte multe tarabe cu poșete. M-am întrebat dacă vânzătorii aceia știau ceva ce eu nu știam despre femei, lucru care, poate, i-a determinat să deschidă atât de multe tarabe cu poșete. Apoi, alte lucruri inutile: ceasuri, haine ieftine… într-un cuvânt: “gunoaie”.

Și ultima atracție, obligatoriu de bifat înainte de a pleca, Turnurile Petronas. I-am cerut șoferului să mă ducă acolo. Era seară și deja se întunecase. M-am trezit într-un loc care arăta ca o junglă de beton, cu un spațiu mic înconjurat de clădiri înalte, cele două turnuri atât de mediatizate tronând peste tot.
Am simțit că șoferul de taxi ar fi preferat să nu pierd prea multă vreme căscând gura, însă eu venisem acolo pentru capriciul meu, nu al lui, așa că m-am dus să cercetez zona. Am intrat în mall-ul de la parterul turnurilor și am ieșit pe partea opusă intrării, într-un spațiu în care turiști din lumea întreagă se fotografiau cu turnurile.
Poftim!?
Am avut un sentiment de perplexitate.

petronas_towers

Pe drumul de întoarcere către taxi, mi-am amintit o vizită la castelul Peleș din Sinaia, acum vreo 10 ani. Am fost acolo cu un leader de Landmark Forum american, de origine italiană. În ziua lui liberă după Forum-ul din București l-am dus la Sinaia. Când am ajuns aproape de castel, când l-a văzut de cealaltă parte a unei pajiști frumoase, s-a oprit un pic, s-a uitat și l-am auzit spunând, jumătate pentru el, jumătate pentru mine: “încă un monument pentru Ego”.
Atunci am avut o înfiorare de recunoaștere a unui sentiment de-al meu, trăit cândva, în copilăria mea. Mi-am amintit sentimentul înăbușitor pe care l-am avut când am văzut, pentru prima dată, interiorul castelului de la Peleș. Mi-am amintit că am simțit milă pentru ființele umane care, în mintea mea, erau “condamnate” să trăiască în acele interioare “frumoase”, prăfuite și încărcate de concocții mentale care își doreau să copieze frumusețea naturii de afară.

De ce aceste reflecții?

umbra

Am înțeles la final. Pentru că ne privăm de frumusețea cerului, de splendoarea naturii și de conexiunea cu ceea ce ne dă viață și le înlocuim cu “frumusețile” create de Ego-ul nostru: “monumente monumentale pentru prostie”.
Tot ce este creat de Ego este MORT.
Creând monumente pentru Ego, trăim vieți deconectate și goale.
Consolarea este că avem… “antreprenori”, “creștere economică” și “natură domesticită”.

CÂT DE PROST POȚI SĂ FII?