PARADOX! “Ce să fac, ce să fac?!”

Am descoperit, în experiența mea- adică nu din spusele altora sau din povești – că atunci când îmi pasă de mai mult decât doar de mine, de fundul meu, de banii mei, de pielea mea, în alte cuvinte “doar de mine” (și asta nu înseamnă să mă neglijez pe mine, sau să mă pun pe mine “pe locul doi”) am o experiență de împlinire, de mulțumire, entuziasm, energie, claritate, … și multe altele care vin – cum s-ar spune – la pachet.

Când am descoperit asta?
Aveam 28 de ani atunci. Cam târzior, dar nu târziu. Niciodată nu-i prea târziu.
Faptul este că am început să trăiesc cu adevărat doar când am descoperit acest lucru. A fost ca și cum o fereastră s-a deschis și am putut să zbor dintr-o colivie prăfuită și gri.

Într-o zi, cândva, prin toamna unui an, nu demult, am primit o claritate vizavi de ce se întâmplă pe planetă, despre conversațiile pro și contra legate de dezastrul ecologic pe care îl generăm noi, “specia cu conștiență, specia dominatoare, cea mai deșteaptă” bla, bla, bla.

Conform formării și angajamentului meu de a fi TREAZĂ/PREZENTĂ, am înțeles importanța refolosirii resurselor și reciclării. Această importanță se regăsește pe mai multe planuri, cel în care contribuie calității vieții celui care o face fiind unul dintre ele.

Când am început să pun în niște pungi de plastic transparente (pungi pe care le folosesc din nou și din nou) hârtii la hârtii (rupte ca să nu ia mult loc ) metal la metal (orice fel de metal), plastic la plastic, sticlele de plastic, chiar și lemnul sau alte lucruri pe care le recunosc ca resurse, am rămas fără gunoi.

În procesul acestui lucru , făcând acest lucru, am văzut că eram trează, că nu mai eram pe pilot automat, deci, un câstig pentru mine! Îmi dădea sentimentul că nu sunt un zombie care nu are conștiență și doar “goes through the motions”.
De altfel, dacă te uiți, când NU suntem PREZENȚI, în AICI și ACUM, ce suntem?

Am început să nu mă mai spăl pe dinți lăsând apa să curgă, pentru că aflasem câtă apă irosesc făcând asta, am început să fac duș fără să las apa să curgă tot timpul, și căutând pe internet am descoperit o groază de lucruri pe care să le fac, cum ar fi să spăl legumele și fructele într-un vas cu apă și să duc apoi apa în care le-am spălat la flori, afară, în loc să o arunc la canal. Despre cum să speli vasele fără să irosești apa aflasem în urmă cu mulți ani, încă din 1978, când am ajuns pentru prima dată în Israel.

Într-o zi au sunat la mine la ușa, de la administrația blocului în care locuiesc, să mă roage să dau drumul la apă să verifice dacă apometrul apartamentului meu era stricat. Părea stricat pentru că nu înregistra consumul obișnuit, ci unul foarte mic – era ca și cum cineva locuia doar sporadic acasă la mine.

Dacă citești acest articol, poate vrei să faci ceva. Poți începe prin a vedea un filmuleț sau două, ….scurte… …despre resurse și ce poți face tu.
Poți afla cum poți contribui tu la viitorul pe care îl dorești pentru tine, sau poate pentru copiii tăi, sau poate pentru specia umană. Cine știe!

Self-education și responsabilitatea individuală sunt cheia oricărei evoluții.
Lasă baltă dezvoltarea personală, nu există!

Nu aștepta având “încredere” că “alții” vor lua acțiune în timp ce tu nu faci nimic/ nu-ți aduci contribuția. Sunt prea mulți care nu fac nimic și prea puțini care fac.

La final vom muri cu toții din cauza dezechilibrului cu gloata negânditoare care trăiește în lene dar, plină de vorbe, plângeri/nemulțumiri, indignare morală, “așteptare“ și speranță, cel puțin tu poți muri cu fruntea sus, demn.

Și ăsta este felul în care eu vreau să mor! Cu fruntea sus!